Hrituc.ro

Criza din Moldova a suscitat un viu interes și în România. Zilele acestea am putut vedea materiale, știri, opinii și analize despre Moldova.

Situația politică din Republica Moldova ajunge în presa din România doar în perioada de crize și în ziua alegerilor. Nu este un interes constant pentru Republica Moldova și asta a dus de-a lungul vremii la o lipsă de cunoaștere a realităților de peste Prut. Sunt puțini oameni în presă care știu cu adevărat zona, sunt puțini analiști care pot să facă o analiză lucidă, iar pe lângă aceștia sunt mulți oameni cu agenda altor puteri. Da, așa este, poate părea straniu, dar marile puteri au agenți de influență care au ca rol tocmai acest lucru: influențarea opiniei publice, a factorilor politici în scopul promovării unor interese proprii.

Tocmai pentru că a fost un vid de informați, pentru că nu a existat un interes real, acum mulți dintre cititorii români sunt în postura să ia de bun tot ce apare în presă. Zilele acestea am putut să văd extrem de clar că lipsește un element extrem de important, atunci când vine vorba de Moldova. Lipsește elementul de raportare. La ce ne raportăm noi?

Care este interesul României în Moldova?

Care este obiectivul României?

Noi, ca români, ce ne dorim de la țara de lângă noi?

Nu o să intru în dezbaterea acestor teme. Ar fi o discuție mult prea lungă. Vreau, însă, să vă propun două ipoteze de lucru, pe care să le avem, atunci când încercăm să facem o analiză privind situația din Moldova.

Obiectivele României în Moldova ar putea fi:

Obiectivul minimal – protejarea identități românești, protejarea românilor de dincolo de Prut, interese economice, securizarea zonei, păstrarea influenței în mediile politice.

Obiectiv maximal – realizarea unui proces de unificare. (în timp se promovează valorile românești, simbolism, etc.)

Ținând cont de contextul actual, de situația politică, putem afirma că nimeni nu poate vorbi pe șleau despre obiectivul maximal, deși în același timp tu, ca stat, nu poți renunța la el. Îl punem însă deoparte.

Dacă luăm în calcul obiectivul minimal al României, atunci analizele pe care le facem despre Moldova trebuie să treacă prin acest filtru. Zilele acestea mulți critică statul român și felicită marile puteri europene pentru târgul făcut cu Rusia. Însă, s-a făcut un târg peste capul României între Est și Vest, mai exact între Germania și Rusia, târg care nu ne este deloc benefic, dacă analizăm totul prin prisma interesului României în zonă.

Nu tot timpul interesele țărilor UE sunt aceleași. Am văzut, de-a lungul anilor, situații care pot servi drept exemplu. Kosovo. România nu a susținut Kosovo și nici nu va susține vreodată.

Sunt alte interese de stat și pozițiile noastre față de alte țări din UE au fost diferite.

Interesul României în Moldova este diferit de interesul Germaniei. Noi ne dorim să ne menținem influența în Moldova, ne dorim să ne protejăm cetățenii, pe când Germania dorește federalizarea. România susține românismul în Moldova, Germania susține moldovenismul. Sunt interese diferite și e normal ca fiecare să încerce să își facă jocul. Nu trebuie însă abdicat de la interesul general al UE. Poate peste 10 ani, Germania o să se roage de România să vină să repare ce se strică acum, în aceste zile.

În acest moment, o alianță între forțele pro-vest din Moldova și forțele pro-ruse reprezintă cea mai mare capcană. De ce?

Nimeni nu poate garanta că peste 3 luni Guvernul Maiei Sandu va mai fi în funcție.

Să admitem că Filip-Plahotniuc cedează. Maia Sandu intră în funcție. Chiar Maia Sandu și socialiștii spun că au semnat o înțelegere temporară. Nici ei nu știu cât poate rezista. De aceea au denumit-o “înțelegere temporară”.

Probleme și vulnerabilități sunt doar de partea guvernamentală. Dodon și-a asigurat spatele, și-a asigurat stabilitate prin alegerea Speaker-ului Parlamentului. În acest moment, dacă spunem că actele Parlamentului sunt valabile, Greceanîi va ocupa funcția asta 4 ani. Pentru a schimba speaker-ul ai nevoie de două treimi, deci e aproape imposibil ca forța pro-rusa să fie înlăturată.

Guvernul Maiei Sandu se poate schimba peste noapte. Majoritatea în Parlament se poate schimba. Cum? Cum s-a mai făcut, cu bani. Aliatul Maiei Sandu, Igor Dodon poate folosi resursa Moscovei, finanțarea de acolo, pentru a lua total puterea. Desigur, o să vină mulți și o să spună că nu se poate, pentru că e un târg între Germania și Rusia. Așa s-a zis și despre Crimeea că nu o să fie ocupată. Și a fost.

PSRM-ul lui Dodon poate face alianță cu partidul lui Șhor, poate lua chiar partidul lui Năstase în alianță, poate fura parlamentari de la PDM. O alianță de conjunctură se poate naște oricând. S-a mai văzut asta. Până acum, de lucrurile astea se ocupa un om care nu juca cu rușii. Acum o să o poată face rușii. Știu, politica e cinică și murdară, dar tocmai de aceea tu ca stat trebuie să joci.

Maia Sandu a fost folosită drept paravan. Dodon a intrat cu încă un pas pe culoarele puterii. Raportul de forțe între est și vest se va debalansa total. Atenție! Lângă Maia Sandu este Andrei Năstase, susținut și sprijinit de doi oligarhi care stau în…Germania. Oricând putem asista la o ruptură între Năstase și Sandu. Cine îi știe pe amândoi știe că sunt două caractere diferite. Este o relație care are multe vulnerabilități.

S-a făcut, astfel, un târg est-vest pe care mulți îl justifică prin dezoligarhizare. Da, Plahotniuc este un oligarh. Da, Plahoniuc are control total pe Moldova. Dar este Plahotniuc mai periculos ca Federația Rusă? Poate fi un om, un oligarh, mai puternic ca un imperiu?

Asta este soluția magnifică a vestului. Înlătură un oligarh și bagă în joc ditamai colosul, care într-o noapte poate să își mute trupele din Transnistria 20 de km mai sus, peste Nistru. Că tot au făcut exerciții militare pe Nistru, aproape în fiecare lună, în ultimii ani.

România și SUA au dat comunicate de presă prin care au îndemnat la dialog. NATO s-a exprimat și el. Îndeamnă la dialog și la rezolvarea situației.

Rezolvarea situației trebuie să țină cont de păstrarea unui echilibru, de conservarea intereselor României. Germania a greșit. Așa cum am zis și ieri în analiza http://www.hrituc.ro/2019/06/10/moldova-de-ce-avem-o-criza-la-chisinau-ce-a-castigat-rusia/

nimeni nu garantează că rușii nu vor schimba o oligarhie cu alta, că nu vor pune iar mâna și vor controla toată presa, că nu îi vor scoate pe nemți din Moldova, chiar cu un șut în fund.