Are șanse Orban să facă un partid capabil să treacă pragul electoral?
Plecarea lui Ludovic Orban din PNL este aproape sigură. Fostul președinte liberal așteaptă momentul propice, își face calculele și încearcă să racoleze câți mai mulți militanți, pentru ca la momentul când se va produce ruptura, să arate că are în spatele său o echipă solidă.
Va reuși Orban în demersul său, va putea face un partid politic care să aibă procentele necesare pentru a intra în Parlament?
Aceasta este întrebarea la care caută răspuns, ziariști, analiști, dar și membri simpli din PNL, nemulțumiți de actuala conducere a partidului, care ar dori să plece cu Orban, dar nu ar vrea să intre într-un proiect mort.
La prima vedere mulți se gândesc că este aproape imposibil să faci un partid care să aibă succes pe termen mediu, dacă nu are rețele puternice, aleși locali, militanți în teritoriu. Mulți dau drept exemplu PMP, PRO-România, ALDE. Partide care au jucat pe termen scurt și care au ajuns sub pragul necesar la ultimele alegeri.
Adversarii lui Orban invocă toate aceste lucruri, subliniind că punctele slabe ale unei noi construcții stau în lipsa rețelelor și în faptul că un partid nou nu se poate face fără acei militanți care știu ce înseamnă munca la bază, la firul ierbii.
Să analizăm însă ipotezele și să vedem dacă există premisele ca Orban să își facă un partid de 5-7%, capabil să intre în Parlament în 2024.
În primul rând trebuie spus că este o mare diferență între noua forță politică pe care Orban vrea să o creeze și PMP, PRO-România și ALDE.
Băsescu, Ponta și Tăriceanu și-au făcut partide după ce pierduseră lupta pentru putere în interiorul formațiunilor, dar nu aveau un suport mare în electoratele partidelor din care plecaseră. Băsescu a făcut PMP după ce Udrea pierduse în fața lui Blaga, Ponta și-a făcut partidul după ce luptase împotriva propriului partid și s-a ajuns la momentul excluderii, iar Tăriceanu a făcut o formațiune doar pentru a legitima guvernarea PSD.
Toți acești lideri ajunseseră să piardă suportul activului de partid, al electoratului propriu. Acțiunile lor nu erau justificate pentru cea mai mare parte a electoratului pe care îl reprezentaseră. Cu toate acestea, au reușit și datorită contextului și datorită carismei personale să ducă partidele peste 5%. Ponta și Băsescu au fost actori politici care puteau susține o confruntare cu orice lider politic și aveau capacitatea să comunice ușor și să facă mișcări spectaculoase. Tăriceanu, un lider mult mai puțin talentat, a beneficiat de suportul PSD și a reușit ba în alianță, ba cu ajutorul resurselor să mențină partidul la o cotă de avarie.
Spre deosebire de liderii care au creat celelalte partide, Orban are un mare avantaj. O mare parte a electoratului liberal a văzut că fostul președinte al partidului ține linia corectă, nu își dorește o alianță cu PSD. Mulți dintre cei care au votat PNL se simt păcăliți de actuala conducere a partidului, de alianța cu PSD, și se regăsesc în discursul lui Orban. De asemenea, simpatizanții partidului au văzut că Orban a fost înlăturat din funcția de președinte doar în urma unor mișcări în forță, care nu aveau nicio legătură cu democrația de partid și au ajuns să îl considere pe Orban o ”victimă”.
Militanții partidului știu cel mai bine că dacă ”Congresul” ar fi fost ”pe bune”, Cîțu nu ar fi avut nicio șansă.
Așadar, într-o mare parte a electoratului liberal dar și în interiorul PNL, acțiunea lui Orban de a se opune actualei conduceri a PNL este justificată.
Orban nu pleacă din partid așa cum au plecat Ponta și Tăriceanu, ci pleacă de pe poziția omului care are în spatele său o susținere și la baza partidului și în electorat. El este perceput ca o ”victimă” a conducerii și nu ca un agresor. El nu se duce să își facă un partid pentru a rămâne la putere, ci pentru a îndrepta lucrurile.
Desigur, pentru a crea un partid parlamentar, nu este suficient să ai doar contextul favorabil atunci când iei decizia și nu este de ajuns nici ”explozia” momentului. Orban trebuie să facă un partid care să pară un ”PNL reformat”, pentru a putea culege acele voturi din bazinul dreptei, nemulțumiți de PNL și care nu vor să se îndrepte spre USR. Se vede clar că PNL pierde zi de zi voturi. Sondajele arată o scădere a partidului, Cițu are 7% încredere, iar alianța cu PSD nu va duce la schimbări spectaculoase. Orban are potențial, dar trebuie să îl fructifice.
Mai există însă un element de diferențiere între partidul creat de Orban și cele 3 partide mici, PMP, ALDE, PRO România. Nu este exclus ca la un moment dat, după o prăbușire totală, după ce liderii liberali or să vadă că partidul stă în jurul a 7-9%, , peste 2 ani, în preajma alegerilor din 2024, să nu se producă o schimbare a garniturii echipeicaștigătoare și să asistăm la un moment de împăcare, de chemare a lui Orban la matcă. Așa cum am spus, Orban are suportul militanților. Chiar dacă partidul este condus de un cerc restrâns la acest moment, nu este exclus să asistăm la un moment dat la decapitarea liderilor care au dus partidul în această direcție. E drept, nu acum, ci în preajma alegerilor din 2024.
Fostul președinte liberal are un context bun. Are în spatele lui un grup parlamentar destul de mare, va fi vizibil datorită acestui lucru, are experiență politică, poate construi rețele de partid, știe care sunt liderii nemulțumiți din filiale și poate să îi capaciteze.
Dacă Orban va avea și inteligența politică necesară să își pună un președinte executiv tânăr, care să creeze percepția unui ”New PNL” unui partid fresh, atunci va putea merge pe propriile picioare în alegerile din 2024. Are lideri ca Violeta Alexandru, Alexandru Nazare, Siegfried Mureșan, care chiar dacă nu au notorietate mare, au potențial de creștere. Important e ca Orban să înțeleagă că și el este consumat, că el se poate ocupa de construcția la bază, că poate fi responsabil cu strategia, dar încet, încet, să lase în prim plan un lider politic cu potențial de creștere.
3 comentarii