Hrituc.ro

În ultimele zile, PSD a trecut la o nouă ofensivă. Prin intermediul lui Tudorel Toader, actuala alianță de guvernare dorește să îl înlăture pe Procurorul General, Augustin Lazăr, din funcție. Anunțul pe care l-a făcut ministrul justiției pare a avea un rezultat deja cunoscut. Evaluarea, pe care Tudorel a anunțat-o, nu are alt scop decât să producă o nouă breșă în sistemul de justiție, pentru ca la final, alianța de guvernare PSD-ALDE să își numească omul în funcția de Procuror General.

PSD este în ofensivă de la preluarea guvernării. Au câteva obiective majore: salvarea lui Dragnea și domolirea luptei anticorupție. De aproape doi ani au jucat în forță și l-au împins pe Iohannis în colț. Șeful PSD vrea control total pe instituții, o opoziție slabă și un președinte cât mai ”decorativ”. Nimeni nu poate garanta că mâine, poimâine, după scoaterea din joc a lui Lazăr, nu va veni și rândul șefului SRI. Și acesta poate fi schimbat, într-adevăr cu votul parlamentului.

Iohannis a stat până acum și a încasat. În tot mandatul pe care l-a avut până acum, președintele a fost defensiv, a avut o atitudine strict reactivă. A lăsat PSD să conducă jocul. Până la acest moment, aproape toate aparițiile președintelui Iohannis, pe subiecte de politică internă, au fost doar ca urmare a faptului că era obligat de către PSD să reacționeze. În tot mandatul său, puteți număra pe degete interviurile televizate. A refuzat să apară în emisiuni, în interviuri, să își prezinte mesajele și să încerce să dea o direcție societății, ca astfel să impună jocul și să pună PSD în defensivă.

Președintele nu a reușit să imprime imaginea omului de forță. Poate nu a vrut, încercând astfel să pară diferit de Băsescu. Doar că a căzut într-o capcană, care a putut fi speculată de PSD. Iohannis nu a proiectat forță, în schimb PSD, prin acțiunile sale, a reușit să imprime că joacă dur și câștigă redută după redută. Decizia CCR, prin care s-a stabilit că președintele nu mai poate avea vreun rol în cazul în care MJ propune schimbarea procurorului șef DNA, a fost cea mai dură lovitură pe care Iohannis a primit-o și care, în schimb, i-a adus PSD-ului aureola de partid care poate câștiga orice dacă vrea.

S-a pierdut timp prețios. PSD a putut să testeze reacția străzii. A cedat o dată. O singură dată, atunci când a fost emisă OUG 13. De atunci și până acum, social democrații au văzut că se poate depăși presiunea publică. Nu îi mai interesează pierderile de imagine, au o singură țintă, salvarea lui Dragnea. Presiunea publică nu mai este momentan un factor care să îi sperie pe psd-iști și asta pentru că alegerile parlamentare sunt abia în 2020.

Iohannis nu a știut să țină presiunea pe PSD atunci când trebuia, iar acum pare că nu mai are soluții pentru a se opune partidului condus de Dragnea. Mulți dintre votanții actualului președinte îi etichetează pe acesta ca ”slab”, ”absent”, ”om care se bucură de privilegiile funcțiile și atât”.

Înlăturarea lui Lazăr poate fi un moment de șah-mat pentru Iohannis. În cazul în care alianța de guvernare reușește să îl înlăture și pe procurorul general, Iohannis va ajunge din nou în ipostaza în care a fost pus în momentul înlăturării lui Kovesi. Va fi o nouă pierdere suferită de președinte, se va lipi și mai tare eticheta de președinte slab, iar o parte din electoratul pe care îl are, va fi și mai dezamăgit. Mai mult de atât, oamenii din sistemul de justiție, precum și cei din serviciile speciale vor vedea că șeful nu este la Cotroceni, ci la sediul PSD.

Poate în acest moment, pare că soluțiile politice sunt limitate. Dragnea a reușit să întoarcă o țară cu fundul în sus, ajungând să fie un pericol la adresa sistemului democratic. Dacă va fi condamnat, atunci jocul se va reseta, dar până atunci, poate demola cam tot ce vrea. Dacă pune mâna și pe parchet și pe SRI, atunci va conduce discreționar.

Este momentul ca Iohannis să uzeze de toate mijloacele pe care le are, ca bătălia care se va duce în această lună să nu fie pierdută. Din punct de vedere politic, Iohannis poate face câteva lucruri rapid:

1) Introducerea referendumului pe teme de justiție, anunțat acum câteva luni de Iohannis. Ar putea fi convocat un referendum care să aibă o întrebare de genul:  “Considerați că președintele trebuie să fie exclus din procedura de destituire a Procurorului General?”

Un referendum de acest gen ar putea însemna, de fapt, intrarea în situația în care poporul este adus în jocul politic, ca partener al lui Iohannis (desigur dacă referendumul este validat) împotriva încercării de demitere coordonată de Tudorel.

2) Coagularea opoziției. PNL, USR și partidul lui Cioloș trebuie să stea la aceeași masă și să aibă o strategie coerentă pe temele majore. Realizarea unei alianțe acum, chiar dacă este prea devreme, ar avea rolul de a mări forța opoziției și ar putea fi un factor de presiune în plus.

3) Iohannis trebuie să joace mai activ. Sa iasă public și să își prezinte mesajele, astfel încât cetățenii care au protestat în stradă să simtă că au un sprijin real. Așa cum am spus mai sus, PSD nu se mai teme de ”presiunea publică”, doar că aceasta poate fi mult mai mare în momentul în care ”strada” simte că are un partener și nu orice partener, președintele țării. Iohannis nu trebuie să mai aștepte și să fie reactiv, trebuie să vină cu propriile mesaje și nu trebuie să mai aștepte ca planul PSD să se desfășoare. Poate contraataca, are informații și poate dejuca multe acțiuni, dacă semnalează public pericolele ce pot să apară. Este clar că Dragnea nu se mai teme de nimic, dar o presiune publică constantă poate duce totuși la breșe în alianța de guvernare. Am văzut în ultimele luni că Tăriceanu încearcă să joace propriul joc. Nu a mers alături de PSD la planurile privind suspendarea. Nu a fost de acord cu OUG privind amnistia. Încearcă să livreze și PSD-ului și președintelui. Aici poate fi un punct sensibil. Presiunea publică dură poate aduce elemente noi. Desigur, o negociere cu Tăriceanu poate fi și ea o soluție, chiar dacă multora nu o să le placă, dar nu mai este vremea soluțiilor ideale. Este mult prea târziu.