Hrituc.ro

Băsescu și Iohannis sunt două stiluri total diferite. Un președinte jucător, care de multe ori a exagerat în luptele sale, părând mult prea agresiv și un președinte care a preferat să nu intre în coliziune directă, a evitat cât mai mult conflictele, a încercat să se păstreze departe de scena politică, uneori fiind mult prea ”pasiv”.

Am încercat să prind în această analiză cele mai grele 5 momente din mandatele celor doi. Momente cu încărcătură mare, cu tensiune enormă în societate, cum ar fi Colectiv, răpirea jurnaliștilor și momente politice care au influențat mandatele.

Comportamentul celor doi lideri în momentele grele, poziționările lor, modul în care au rezolvat crizele au lăsat în percepția publică o amprentă definitorie asupra personalității celor doi președinți.

Momentele cel mai grele din perioada primului mandat pe care l-a avut Traian Băsescu:

1) Criza ostaticilor din Irak

2) Pierderea majorității, PDL pleacă de la Guvernare

3) Suspendarea președintelui

4) Apariția crizei economice în preajma campaniei prezidențiale, se luau deja măsuri ca bugetarii să fie plătiți mai puțin, fiind trimiși forțat în ”zile libere”

5) Căderea Guvernului Boc, intrarea în alegerile prezidențiale cu Guvern interimar

Momentele cele mai grele din perioada mandatului lui Iohannis:

1) Perioada tulbure de la începutul mandatului, în care am văzut cum DNA face dosare unor politicieni precum Udrea, Ghiță. Războiul dintre aceștia și DNA. Dezvăluirile care au apărut.

2) Colectiv

3) Pierderea alegerilor de către PNL, câștigarea alegerilor de către Dragnea la scor

4) Asaltul dat de Dragnea, OUG 13

5) Loviturile date în interiorul sistemului, ocuparea unor poziții cheie, Savonea

Traian Băsescu

Poate cea mai grea criză a începutului de mandat pe care a avut-o Băsescu a fost criza jurnaliștilor din Irak. La nivel de imagine, fostul președinte a reușit să lase impresia că lucrurile sunt sub control. S-a văzut că el este implicat, că este la conducerea instituțiilor de forță. Instituțiile s-au mișcat exemplar. Cei trei jurnaliști au fost eliberați, o țară întreagă a răsuflat ușurată.

Această criză și faptul că ea s-a încheiat cu bine i-au adus lui Băsescu puncte de imagine. O criză s-a transformat într-o oportunitate de imagine.

Jocurile politice din primul mandat l-au dus pe Băsescu în situația în care și-a pierdut Guvernul, PD a fost scos de la guvernare. Guvernul Tăriceanu a supraviețuit  cu sprijinul PSD.

Băsescu este suspendat din funcție în 2007. O suspendare  care  l-a încărcat, a reușit să capitalizeze puncte de imagine în urma acestui război.

După suspendare și până aproape de finalul celui de al doilea mandat, Băsescu va juca în filmul ”singur împotriva tuturor”, bătându-se atât cu partidele politice cât și cu mogulii acelor ani, Patriciu, Vântu, Voiculescu.

Fostul președinte a reușit să își ducă partidul din nou la guvernare. În 2008 PDL, partidul președintelui, reușește să ocupe locul doi din punct de vedere al procentelor, dar locul unu din punct de vedere al mandatelor. PDL intră la guvernare cu PSD.

La alegerile europarlamentare din 2007, PD-ul lui Băsescu va obține un scor foarte bun: 28, 81% în timp ce PSD va obține 23.11%

Klaus Iohannis

Mandatul lui Iohannis a început cu o dezlănțuire a DNA împotriva oamenilor lui Băsescu, dar și a unor oameni apropiați de Ponta. S-a văzut o acțiune în forță împotriva unor oameni care până cu câteva zile în urmă conduceau România. O acțiune care așa cum a fost desfășurată a dus la afectarea credibilității instituțiilor DNA și SRI.

Apare tragedia de la Colectiv. Se acumulează o tensiune uriașă în România. Ponta demisionează. Iohannis merge pe mâna unui tehnocrat, îl aduce pe Cioloș în ciuda PNL, care voia guvernarea.

Partidul președintelui, PNL, pierde alegerile. PSD câștigă și urmează un asalt la baionetă împotriva autorităților statului.

Restul evenimentelor, fiind de dată recentă, sunt cunoscute publicului.

Avem un element comun pe durata celor două mandate.

Dacă ne uităm retrospectiv la ultimii 15 ani, putem observa că principalul subiect al dezbaterilor politice, al confruntărilor, al războaielor politice, a fost ”Justiția”.

România a trecut de la o reformă lansată de Băsescu, de la apariția DNA, de la fuga lui Omar Haisam și reformarea serviciilor prin toate etapele, până la momentul referendumului pe justiție inițiat și câștigat de Iohannis.

În vremea primului mandat al lui Băsescu, s-a reformat PNA și a apărut DNA, care a evoluat și a ajuns o instituție puternică. Din cauza faptului că Băsescu a schimbat paradigma în care erau obișnuiți politicienii, lăsând justiția să își facă treaba, au venit și războaiele politice, suspendarea, plecarea PD de la guvernare.

Băsescu nu a ezitat să intre în confruntare. S-a luptat și și-a câștigat al doilea mandat. A reușit să își aducă partidul la putere în 2009, după alegerile prezidențiale.

Fostul președinte a avut un partid care era extrem de disciplinat și îl asculta. A avut un partid în care erau lideri care puteau performa și puteau aduce un plus de imagine. Mai mult de atât, a avut un curent favorabil în populație, o susținere care îl împingea înainte pe calea reformelor. În justiție nu apăruseră abuzurile și, chiar dacă televiziunile ”mogulilor” loveau seară de seară, încă nu era terenul propice pentru a se forma un curent împotriva DNA.

Clasa politică era împărțită. PD și apoi PDL au susținut  reforma în justiție.

Iohannis a venit la putere și chiar dacă tema principală a fost justiția, spre deosebire de Băsescu a avut mai puține mijloace. În primul rând PNL a făcut mult timp “joc de glezne”. Alina Gorghiu a reușit să impună un ”Cod etic de integritate”, dar majoritatea politicienilor liberali erau sătui de lupta anti justiție. S-a văzut la câteva voturi în Parlament. Vosganian a fost poate cel mai elocvent caz.

Fără un partid în spate, cu instituții slăbite, cu un PSD mult mai hotărât să pună botniță justiției, Iohannis a trebuit să ducă o luptă dură în primul mandat.

Din cauza unor abuzuri comise de instituții, în special în perioada de tranziție Băsescu-Iohannis, actualul președinte s-a văzut prins în offside în anumite momente.

Nu putea nici să condamne abuzurile, dar nici să demoleze instituțiile. Au fost luni în care nu se putea vorbi în ”nuanțe”. Totul era alb sau negru.

Nebunia lui Dragnea, paranoia acestuia de a întoarce un stat cu fundul în sus a dus, la un război surd între Iohannis și instituții pe de o parte și, de cealaltă, o mare majoritate a clasei politice, dar și oameni de afaceri care aveau o miză în această luptă.

La finalul mandatului, tabloul arată așa: Dragnea la pușcărie, referendum câștigat, propriul partid se află pe locul 1 în sondaje, a apărut un nou partid, USR, care pune presiune pe toată clasa politică. Social democrații au suferit o înfrângere mare și nu au un lider care să îi poată redresa.

Putem spune că și Băsescu și Iohannis au câștigat lupta în primul mandat. Cu mijloace diferite, cu atitudine diferită, dar la finalul jocului, contează rezultatul.

Băsescu a reușit să își ducă partidul la putere făcând pact cu PSD în 2009, Iohannis a creat premisele ca PNL să câștige guvernarea la anul.