Iohannis, de la Președinte Monah la Președinte Șef de Stat
Criza generată de Covid-19 este una dintre cele mai grele crize de la al doilea război mondial. A lovit pe două paliere, sanitar și economic. State puternice au avut dificultăți cu gestionarea crizei sanitare, dar și a celei economice. Suntem departe încă de a spune că am trecut cu bine peste aceste momente grele.
Criza a lovit și România așa după cum era de așteptat. Până la această oră, dacă ne uităm la cifre, stăm mult mai bine decât alte state, dar și față de așteptările noastre. Chiar dacă nu am reușit să realizăm un număr de teste mult mai mare și poate exista un dubiu privind situația reală a numărului de infectări cu noul coronavirus, avem însă un indicator care arată că situația este mult mai bună comparativ cu cea a altor state. Sună cinic, dar astă este adevărul, numărul de decese este mult mai mic în România, comparativ cu Italia, Spania sau SUA.
Ieri, Președintele Iohannis a făcut o evaluare de etapă. Au apărut discuții online referitor la prestația acestuia. Au fost mulți care au remarcat o îmbunătățire a comunicării acestuia, alții au criticat faptul că a politizat și a adus acuzații la adresa PSD, alții îl consideră în continuare ”foarte puțin empatic”.
Eu vreau să remarc faptul că:
Iohannis a ieșit din rolul pe care l-a jucat în primul mandat, Președinte-Monarh și a intrat în rolul de Președinte-Șef de Stat.
Este drept, în primul mandat a avut un Guvern ostil și un Parlament ostil. A fost o luptă cu Dragnea și PSD, uneori inegală, au fost momente în care vedeam că atribuțiile președintelui se limitează. Sunt cunoscute aspectele acelei bătălii, nu detaliez. Atunci, Iohannis a stat mai mult în poziții defensive, a încercat să fie cel care nu intră în războaie politice de uzură și de aceea i s-a pus și eticheta de Președinte Monarh.
Acum, în vremuri de criză, cu propriul Guvern, dar în continuare cu un Parlament ostil, Iohannis și-a asumat rolul de comandant în această bătălie. Premierul a intrat în plan secund, restul miniștrilor la fel.
Președintele iese și anunță deciziile importante, el are frecvent întâlniri cu membrii guvernului pe care le prezidează. Ai putea spune că a intrat în rolul Prim-Ministrului.
Este foarte bine că și-a asumat acest rol, chiar dacă la final el va încasa și efectele negative ale unor greșeli făcute de aparatul guvernamental.
Președintele și-a asumat rolul de comandant în cea mai grea criză cu care se confruntă România și nu trebuie să uităm câteva lucruri esențiale:
- Statul român este încă un stat nereformat, cu un aparat greoi. Multe instituții au fost politizate. Au fost aduși oameni neprofesioniști, doar pentru că aveau carnet de partid.
- Sistemul sanitar este la pământ de mulți ani. Nu s-au realizat spitalele regionale promise, a fost un exod al medicilor în străinătate, sunt încă multe spitale în care șefii acestora sunt adevărați baroni, ei decid cine se angajează și cine nu, ei decid cine operează și cine nu.
- Administrațiile locale sunt încă, în marea lor majoritate, conduse de primari social democrați și am văzut cu toții că de multe ori, primarii încearcă să își facă jocul lor, să exploateze în plan mediatic criza, fără să țină cont neapărat de politica centrală. S-au aruncat bani pe diverse acțiuni, mulți primari deși au în parohia lor spitalele orășenești au început să facă jocuri politice, au refuzat să aloce bani din bugetul local, în timp ce criticau Ministerul Sănătății că nu acordă sprijin.
- Criza a lovit în momentul în care România avea în fruntea sa un guvern nerodat, o echipă guvernamentală nouă, care abia descoperea chichițele ministerelor. Între altele, trebuie spus că în Guvernul Orban sunt mulți miniștri fără experiență politică, oameni din eșalonul doi, fără anvergură. De altfel, s-a văzut pe parcursul crizei că au fost multe gafe în zona guvernamentală, iar Iohannis a ieșit și a încercat să stopeze imediat efectele acestora. Am avut și un ministru schimbat, am avut și critici dure venite din partea președintelui la adresa unor membri ai executivului.
- Parlamentul este încă ostil. Suntem în situația în care PSD vrea să impună măsuri populiste, exploatează orice moment. Și ei știu că bugetul este la pământ, dar nimic nu îi oprește în a propune măsuri populiste. Ei nu au responsabilitatea actului guvernamental. Nu au responsabilitatea implementării măsurilor pe care le propun.
- România a fost vulnerabilizată în ultimii ani, din punct de vedere economic. Toți experții economici au atras atenția asupra deficitului, au criticat măsurile luate de PSD de-a lungul anilor, care au dus la o creștere nesustenabilă a cheltuielilor. Dar atunci conta doar ”cumpărarea” de voturi, pentru ca românii să închidă ochii atunci când apăreau reglementări precum OUG 13.
Acesta este contextul în care România a fost lovită de criză. Nu suntem un stat puternic, nu avem un sistem sanitar pus la punct, avem încă o clasă politică care cade pradă tentațiilor populiste, care se uită mai degrabă la sondaje decât la ce trebuie făcut.
S-ar putea spune că este normal că Președintele a preluat total frâiele. Dar, așa cum sunt desenate atribuțiile constituționale, Iohannis putea sta pe o poziție mult mai retrasă, putea să lase guvernul în prim plan, putea să îl lase pe Orban să fie cel care conduce ostilitățile, cel puțin în planul percepției publice.
Iohannis și-a asumat rolul de comunicator principal. El a făcut apel către populație pentru respectarea măsurilor luate și a încercat să insufle faptul că lucrurile sunt sub control, că autoritățile își fac treaba pe deplin. Era nevoie de “impunerea autorității” pentru ca românii să respecte planul de măsuri.
Nu suntem un popor disciplinat, avem încă probleme mari în privința respectării regulilor de igienă, iar scuipatul pe jos este încă un sport național. Sunt niște minusuri pe care ar trebui să avem puterea le recunoaștem.
Cred că în aceste vremuri, personalitatea lui Iohannis, stilul lui de comunicare, au fost atuurile potrivite. Faptul că președintele pare dur, autoritar, grav, puțin empatic, ”stilul nemțesc”, au contribuit din plin la impunerea măsurilor dure. Românii au înțeles că nu e de joacă, că situația este gravă și că impunerea măsurilor este soluția ideală.
Stilul serios și dur a ajutat la crearea imaginii că țara este condusă cu mână de fier și astfel imaginea negativă pe care o are statul român cu instituțiile sale a fost estompată. Personalitatea unui ”neamț ” a ajutat în acoperirea unui sistem ”balcanic”, ceea ce a dus și la crearea unei speranțe că vom putea depăși cu bine această criză.
Au fost și greșeli guvernamentale. Vor mai fi. Probabil, criza economică va fi mai greu de gestionat. Dacă acum a trebuit să ”stăm acasă”, iar statul a trebuit în special să gestioneze în primul rând acest lucru, al impunerii disciplinei, în perioada următoare, statul va trebui să dovedească că este capabil să lucreze, să facă politici publice, să găsească soluții.
Concluzionând, la acest moment, într-o primă evaluare de etapă, putem spune că s-a depășit cu bine această criză. Chiar dacă au fost și multe gafe, chiar dacă peste câteva luni o să observăm că au fost date multe ”tunuri”, putem spune că suntem peste așteptări.
În mare parte este meritul românilor care au respectat măsurile restrictive, dar și al președintelui care nu a lăsat conducerea pe mâna unor politicieni ce nu pot ieși din jocul ”goana după voturi”.
48 comentarii