Hrituc.ro

Duminică va avea loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Maia Sandu pleacă cu prima șansă, dar Dodon nu trebuie subestimat. El nu este încă înfrânt.

Chiar dacă în primul tur, Maia Sandu a avut un avantaj de aproape 4 procente în fața președintelui în funcție, așa cum am spus și în analiza trecută, turul doi începe de la 0-0.

Candidații trebuie să își mobilizeze din nou electoratul care i-a votat în primul tur și, în plus, trebuie să atragă voturi și din bazinele altor candidați, altor partide, pentru a câștiga.

În acest moment, Renato Usatîi, surpriza acestor alegeri, candidatul care a obținut 16.9%, s-a poziționat împotriva lui Dodon și le-a cerut votanților săi să voteze în consecință. Partidele unioniste și candidații acestora au dat un mesaj în favoarea lui Sandu, la fel ca și fostul partener al acesteia din alianța ACUM, Andrei Năstase. Candu, Deliu s-au pronunțat și ei în favoarea Maiei Sandu.

La o primă vedere se pare că avem un front larg anti-Dodon. Lovitura de grație a venit de la Pavel Filip care a făcut pasul la offside și a anunțat că își retrage oamenii din guvern. Forța PDM stă în echipa de primari pe care o are în teritoriu și care poate lupta sau nu împotriva lui Dodon.

Pentru a-l înfrânge pe Dodon este nevoie de mai mult însă. Declarațiile liderilor din frontul anti-Dodon nu sunt de ajuns. Ele sunt benefice, ajută foarte mult, dar nu trebuie uitat un lucru: niciun lider politic nu are voturile oamenilor în buzunar și nu le poate preda ca pe niște hârtii aliatului său. Transferul de încredere nu se face automat. Nu este un proces simplu. Chiar dacă votantul lui Usatîi este îndemnat de către acesta să o voteze pe Sandu, asta nu înseamnă că acest lucru se va produce automat.

Nu trebuie uitat nici faptul că în acest moment nu există o stare de exuberanță, nu există un entuziasm deosebit, alegătorii sunt nemulțumiți de actuala clasă politică, iar votul dat a fost un vot mai mult negativ, decât un vot pro. Prezența mult mai scăzută la vot față de primul tur al prezidențialelor din 2016, 42% față de 49%, arată stare de neîncredere în actuala clasă politică.

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că Sandu a înregistrat o pierdere de voturi față de 2016, atunci când a luat 549 152 voturi, față de acum, când a obținut 439 797. Chiar dacă în 2016 Năstase nu a candidat și atunci a mai existat un candidat pe spațiul de dreapta, fostul premier Iurie Leancă, care a obținut 44 065 voturi, chiar un pic mai mult decât a obținut liderul PPDA acum, 43 924.

Acești indicatori arată faptul că Maia Sandu nu mai este percepută așa cum era acum câțiva ani, ca ”surpriza frumoasă”, ea s-a erodat în acești ani. Votul anti-Dodon a fost însă foarte puternic lucru care a ajutat-o pe candidata PAS.

Aceste lucruri reprezintă niște minusuri mari atunci când vorbim în special de atragerea de voturi din alte bazine de vot decât cele ale Maiei Sandu, în special pe teritoriul Republicii Moldova. Există riscul ca unii dintre votanții candidaților din turul 1 să nu mai participe la vot, tocmai din cauza nemulțumirilor generale.

Cu toate acestea, Maia Sandu pleacă ca favorită în fața președintelui în funcție și dacă va reuși ca împreună cu politicienii reuniți în ”frontul anti-Dodon” să mobilizeze electoratul de pe teritoriul Republicii Moldova, atunci va câștiga.

Dodon are ca atuuri în acest tur resursa primarilor PSRM, dar și cel al primarilor PDM care pot fi capacitați prin metode specifice. Chiar dacă Filip a făcut pasul la offside, nu înseamnă că și primarii din partidul său vor face la fel. De asemenea, nu trebuie uitată Transnistria, dar și electoratul rusofon.

Și președintele în funcție a pierdut voturi față de acum 4 ani. Este clar că și-a dezamăgit propriul electorat, că există un sentiment negativ la adresa lui. Mișcările făcute în ultima vreme, scoaterea miniștrilor PDM din Guvern, declarațiile la adresa diasporei – ”electorat paralel” – arată o disperare a acestuia. Imaginea lui Dodon pare cea a unui avion intrat în vrie, pe cale de a se prăbuși.

Ce se va întâmpla după alegerile prezidențiale?

Putem anticipa deja faptul că și într-o variantă și în alta nu vom mai avea alegeri anticipate prea curând. Chiar dacă Dodon și Maia Sandu au susținut de-a lungul acestui an necesitatea alegerilor anticipate, acum această variantă pare închisă.

PDM, Partidul Shor, PPDA nu au de ce să mai intre într-un astfel de exercițiu. Ultimele mișcări de pe scena politică moldovenească ne arată că partidele mici, ca PDM, încearcă de pe acum să își maximizeze poziția de negociere. Un grup de deputați a plecat de la Pro-Moldova și va înființa partidul Pentru Moldova, încercând astfel să își păstreze poziția și să facă jocuri de culise.

Andrei Năstase a realizat că are un scor mic, că nu mai este un vector care să își tracteze partidul și nu va mai putea intra în Parlament decât într-o alianță cu PAS. Scorul însă mic nu îi va mai permite să pună mari condiții.

La toate acestea, se adaugă și procedura Constituțională extrem de greoaie.

Scenariul 1

Dacă Maia Sandu va câștiga alegerile prezidențiale, atunci vom avea un efect de domino. S-ar putea coagula o majoritate parlamentară pentru dărâmarea Guvernului Chicu. Problema mare ar fi găsirea unei soluții de compromis pentru instalarea unui guvern nou, care să aibă în spate o majoritate.

S-ar ajunge la un echilibru fragil de putere. PSRM ar rămâne principala forță parlamentară, Sandu ar fi președintele Republicii, dar cu atribuții extrem de reduse și s-ar putea creiona o formulă guvernamentală a unei coaliții mai largi cu câteva obiective minimale.

În această situație, Republica Moldova ar putea beneficia de un ajutor mai puternic al UE și al României, ar ieși din izolarea diplomatică.

Scenariul 2

În cazul în care Dodon ar obține un nou mandat de președinte, ar începe imediat nu nou joc de culise pentru obținerea unei majorități parlamentare, care să permită menținerea Guvernului Chicu. În aceste condiții, Dodon ar putea să încerce să păstreze puterea totală, guvernul său, majoritatea în Parlament și să își consolideze poziția.

În aceste condiții, Dodon ar putea încerca să își atragă numărul de parlamentari necesari, cumpărând la bucată deputați din alte formațiuni politice. Are de unde, iar în politica moldovenească s-a văzut că se poate.

Republica Moldova ar rămâne în starea de izolare, în plan extern.

Și într-un caz și în celălalt, nu trebuie scoase din calcul negocierile care vor urma între Germania și Federația Rusă.

Duminică vom verdea spre ce direcție se va îndrepta Republica Moldova. Spre Vest, prin alegerea Maiei Sandu, ca reprezentant al forțelor pro-europene sau spre Est, prin rămânerea în funcție a actualului președinte Igor Dodon.