Hrituc.ro

Anunțul privind o eventuală candidatură a președintelui României la șefia NATO a adus prilejul unor noi dezbateri. Cum era de așteptat, imediat tabăra contestatarilor președintelui au început să spună că nu avem nicio șansă, că fostul premier olandez Mark Rutte este favorit.

Trebuie spus, în primul rând, că alegerea Secretarului General NATO se face prin consens, adică toate statele membre NATO trebuie să ajungă la un numitor comun. Pe cale de consecință, chiar dacă Rutte pleacă acum din poziția de favorit, asta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba.

Intrarea lui Iohannis în cursă complică lucrurile pentru alegerea viitorului Secretar General NATO. Din acest moment, încep alte negocieri, alte jocuri de culise. Se pun pe masă noi probleme, noi provocări.

În acest moment, România transmite un mesaj extrem de important. Vrem să contăm mai mult! Ne asumăm faptul că putem să fim la conducerea NATO, ne asumăm o schimbare de poziției. De la intrarea în NATO am stat cuminți și am ”învățat”, ne-am pregătit, acum este momentul să jucăm în liga mare. Am făcut un prim pas când am reușit să obținem funcția Secretar General Adjunct, dar mandatul se termină, e momentul să mai avansăm un nivel.

Este o atitudine ușor naivă o astfel de abordare sau nu?

Suntem la granița NATO, suntem primii care păzim această frontieră și trebuie spus că avem cele mai mari riscuri. Încă de acum câțiva ani buni am fost lăudați că suntem principalii contributori la coșul de informații NATO pe zona de est. România a făcut o evaluare exactă când a spus că Rusia nu se va opri în Crimeea. A avut dreptate. Ba mai mult, a atras atenția înainte cu ceva timp că peninsula Crimeea va fi atacată, dar pe atunci nimeni nu a crezut-o.

În războiul din Ucraina am fost în linia întâi. Am livrat informații, am facilitat transportul de armament din vest, am dus logistică acolo unde era nevoie, am livrat muniție de tip rusesc pe care noi o mai aveam în depozite și de care ucrainenii aveau nevoie și probabil am mai făcut și multe alte lucruri de care încă nu s-a aflat public. Atât ucrainenii cât și vesticii ne-au lăudat pentru contribuția noastră esențială.

Am alocat 2% din PIB din primul an de mandat al lui Iohannis. Am avut trupe care au luptat alături de trupele americane și care au fost lăudate. Am vărsat sânge românesc pentru apărarea valorilor Lumii Libere.

În acest context, depunerea candidaturii poate fi privită ca o decizie asumată, dar și ca un gest de normalitate. Ne încadrăm, ne-am câștigat dreptul să vorbim mai mult în cadrul acestei alianțe. Pentru că înainte de persoana lui Iohannis este România și acum se transmite acest mesaj în toate Cancelariile: România vrea să conteze mai mult, vrea să își exploateze mai bine poziția geografică.

Și în politica externă funcționează același principiu: dacă nu ceri, nici nu ți se va da. Funcționează interesele. Chiar dacă suntem prieteni și aliați, înainte de asta contează interesele fiecărui stat.

Noi și restul țărilor din zona noastră suntem cei mai expuși. Rolul României în zonă a crescut enorm în ultima vreme, mai cu seamă că Ungaria a deviat de mult, iar Polonia încă se recuperează. Noi și Turcia avem o importanță deosebită în regiune. Federația Rusă vrea de mult o ieșire la o ”mare caldă” pentru interesele sale economice.

Știm că de multe ori vestul a tranzacționat cu Federația Rusă. Franța ne făcea rusofobi, Germania folosea Moldova în negocieri și cumpăra preferențial gaz de la ruși. Cancelariile din Vest tranzacționează mai ușor cu Rusia, au tendința să facă compromisuri mai mari. Situația în SUA este delicată. Venirea lui Trump poate da toată lumea peste cap.

În aceste condiții, este datoria României să fie mai vizibilă, mai vocală, să fie mai activă în jocul ”greilor”.

În cazul ideal în care Iohannis ar ajunge la șefia NATO, câștigul României ar fi imens. Poziția noastră s-ar întări, am avea altă forță de negociere, altă statură la nivel internațional. Corelând poziția geografică, rolul pe flancul estic și funcția de la nivelul alianței, ne-am întări poziția ca stat din toate punctele de vedere, siguranță, economie, relații internaționale. Să nu uităm, noi suntem unii dintre cei pe care Putin i-ar dori cel puțin în zona de influență rusă, dacă nu mai mult.

Așadar, depunerea candidaturii lui Iohannis nu trebuie tratată super flu, doar din punct al intereselor mărunte de politică dâmbovițeană. Aceiași oameni care țipau că România nu face nimic pentru Ucraina, acum critică demersul, spunând că intrăm într-un conflict cu cei care și-au exprimat susținerea pentru fostul premier olandez. Au tăcut după ce Ucraina a spus cu subiect și predicat că am avut un rol esențial. Acum limbile s-au dezlegat, au ieșit la atac, într-o încercare de a duce totul în derizoriu.

Trebuie văzute toate aspectele cu toate implicațiile. Nu e un simplu act de manifestare a voinței. E parte dintr-o strategie mai amplă de creștere a rolului în regiune. Chiar dacă Rutte sau altul va câștiga, România nu va pierde din această candidatură. Am transmis un semnal puternic, suntem aici, ne facem datoria, dar vrem să avem și poziția  pe măsura contribuției pe care o aducem.