Hrituc.ro

Pe 23 iulie se împlinesc două luni de când Guvernul Bolojan își exercită mandatul.

„Luna de miere” s-a consumat în perioada în care s-au purtat negocierile pentru programul de guvernare. Atunci au „ieșit pe surse” o mulțime de măsuri, unele reale, altele având doar rolul de pârghii în procesul de negociere. Cert este că spațiul public a fost invadat de numeroase propuneri nepopulare, care au creat o stare de neliniște în societate.

Odată cu intrarea în mandat a executivului, am ajuns la un TVA mărit, la creșteri ale impozitului pe dividende și la o scădere mascată a salariilor din administrație prin diminuarea sporurilor.

Nicio societate nu primește bine măsurile de austeritate. Iar când acestea vin după o perioadă complicată, în care clasa politică a ajuns la o cotă de credibilitate extrem de scăzută, efectele sunt resimțite puternic. De aceea, s-a instalat în percepția multora ideea că „greul îl suportă tot cei mici”.

E extrem de greu să combați această percepție, mai ales că PNL și PSD au fost la putere patru ani. Deficitul a fost creat de Guvernul Ciolacu, dar PNL era parte. Sinecurile au fost împărțite în mod egal, iar strategia de monopolizare a scenei politice a fost stabilită de comun acord.

Guvernul coaliției PNL, PSD, USR, UDMR și al Grupului Minorităților Naționale a plecat cu o susținere mare în Parlament, dar și cu încrederea societății – și asta pentru că Ilie Bolojan inspiră încredere. Este un politician diferit de ce am văzut în ultimii ani, pare hotărât să pună statul pe baze corecte și nu se teme să facă ordine, indiferent de costurile politice.

Această imagine a fost creată atât datorită „poveștii de la Oradea”, cât și prin exercitarea funcției de președinte interimar al României, precum și prin declarațiile sale din interviuri. La capitolul imagine, Guvernul Coaliției a trăit până acum din capitalul lui Bolojan.

Doar că ne apropiem de punctul de inflexiune. În perioada următoare, lucrurile pot degenera grav, iar încrederea în Guvernul Bolojan se poate prăbuși.

Acest lucru se poate întâmpla rapid, mai ales dacă guvernul va continua să acționeze ca până acum. Se observă cu ochiul liber că Executivul este fragmentat. Fiecare partid trage spre ministerul său, iar coeziunea guvernamentală este aproape inexistentă. Miniștrii de linie au o agendă proprie, ceea ce până la un punct este de înțeles, dar când apar inepții și prostii guvernamentale, principalul care decontează este Bolojan. Principalul partid care va pierde puncte este PNL, pentru că premierul îi aparține.

Austeritatea combinată cu prostia este „cocteilul Molotov” care aruncă în aer orice guvern. Dacă austeritatea poate fi înțeleasă, acceptată măcar pentru o perioadă, prostia guvernamentală produce prejudicii mari, ce se soldează în final cu prăbușirea în imaginea publică.

Prostiile au început să se înmulțească. Avem decizii greu de justificat: mărirea capitalului social minim la 8.000 de lei, creșterea normei didactice, legislația privind Pilonul III de pensii (atenție – dacă la Pilonul II mai poți închide ochii, la Pilonul III e imposibil), sau măsuri precum cea propusă de ministrul Sănătății, retrasă între timp – excluderea expresă a posibilității de a folosi ordonanța președințială în cauzele legate de accesul la medicamente compensate sau decontate.

La toate acestea se adaugă:

• bâlbele politice: oprim proiectele din PNRR, ba nu le oprim, le limităm, ba le finanțăm doar pe cele cu stadiu de execuție de 40%, ba pe cele de 30%;

• certurile dintre USR și PSD, „datul la gioale” în public;

• măririle de indemnizații pe care și le votează unele instituții sau companii, sfidând nu doar politica de reducere a deficitului, ci și bunul-simț.

La aproape două luni de la învestire, tabloul arată destul de pesimist. Oamenii au nevoie de speranța că „se va face ceva”. Au nevoie să știe că perioada grea va trece. Au nevoie să vadă că inechitățile și inegalitățile sunt îndepărtate treptat. Au nevoie să simtă că statul le este partener, că politicianul care stătea ascuns în tranșee când se ducea lupta cu Georgescu/Simion/AUR nu s-a întors acum la vechile obiceiuri.

Momentan, oamenii văd intenții bune la Bolojan, hârjoneli politice între partide, erori guvernamentale mari și simt că greul îl duc tot ei. Bine că nu văd încă ce se întâmplă cu adevărat în interiorul principalelor partide de guvernământ. Încă.