2009 versus 2023. Diferențe! Cât vor pierde PNL și PSD?
Acum, când suntem în momentul în care statul trebuie să ia niște măsuri dure pentru acoperirea deficitului, putem vedea că politicienii din partidele de la putere caută soluții pentru ca pierderile electorale să fie diminuate cât mai mult.
România trece prin a doua criză majoră din ultimii 20 de ani. În 2009 am avut parte de măsuri de austeritate dure, care au adus costuri mari pentru partidul ce guverna la acea oră, PDL.
Însă, acum, românii nu mai au aceeași ”toleranță” cu privire la sacrificiul pe care ar trebui să îl facă. O să mă refer aici la starea socială, la așteptări, la situația politică pentru a avea o radiografie cât mai exactă.
Există o mare diferență față de 2009. Dacă atunci era o criză globală, iar românii primiseră în ultimul an informații cu privire la furtuna declanșată în USA și la efectele care loveau toată Europa, acum pare mai mult o criză de sistem. Atunci, criza era interpretată ca o criză mondială care mătură tot în calea sa. Guvernanții aduceau mereu în mesajele lor exemplul Greciei care era la un pas de colaps.
Azi, avem o criză determinată mai mult de măsurile luate de politicieni. Anii în care Dragnea a dat cu pomeni și a creat un deficit structural se resimt acum. Pandemia a adus și ea o destabilizare a economiei, o creștere a inflației. Războiul a agravat criza. Cu toate acestea, majoritatea românilor simt de data asta că nu este o criză care ne lovește de afară și este o criză cauzată de măsurile proaste luate de guvernanți.
Românii trebuie să repare ce au stricat politicienii. Românii trebuie să se sacrifice pentru că politicienii au greșit.
În 2009 așteptările erau mult mai jos. România nu făcuse un salt mare din punct de vedere al nivelului de trai. Pe medie, se trăia mult mai prost decât acum. Deși fusese un mare boom imobiliar, deși creditele cu buletinul erau în plină expansiune, marea majoritate a românilor abia începuse să simtă un soi de prosperitate față de criza economică din 96.
În ultimii ani, s-a format o clasă de mijloc, românii au putut să se bucure de mai multă prosperitate, au început să plece în concediu în străinătate, au început să se dezvolte. E mult mai greu pentru majoritatea să accepte să regreseze, să le scadă nivelul de trai după ce s-au obișnuit cu o situație mult mai bună.
Iar când măsurile economice vizează fix acea clasă de mijloc, când oamenii simt că presiunea se pune pe ei și se creează un tratament diferențiat, atunci nivelul de respingere al politicilor este mult mai mare.
Percepția de inechitate în societatea românească a ajuns la cote alarmante. Pensiile speciale, regimul pensionării pentru unele categorii, dar și privilegiile pe care și le-au acordat politicienii (numiri de rude în aparatul bugetar, numirile politice a unor indivizi necalificați pe anumite funcții, sistemul de pensii speciale, legi cu dedicație) au mărit sentimentul de frustrare.
Românii sunt mult mai puțin toleranți decât erau în 2009, pentru că au trecut recent și prin două crize majore. Pandemia care a adus ”frica de moarte” în cotidian, a creat o psihoză pe ambele părți ale baricadei și a celor pro vaccin și a taberei adverse, dar și războiul provocat de Putin. Chiar dacă răul s-a banalizat acum, asta nu înseamnă că tensiunea acumulată în acest timp s-a descărcat.
O altă diferență majoră față de 2009 – percepția asupra partidelor. Dacă atunci PDL avea imaginea ”reformistului” când a plecat la drum și a abordat criza economică, iar Traian Băsescu era văzut ca un lider puternic care are curajul să își asume măsuri dure, acum PNL și PSD nu beneficiază de același atribut. Nu sunt văzute ca partide reformiste și nici nu beneficiază de ”luna de miere”. PDL abia venise la putere și era ”încărcat” după alegeri, acum Coaliția este la putere de aproape doi ani.
Atunci PDL putea să folosească și a folosit atacul asupra oponenților politici. A arătat cu degetul spre politicile luate de Tăriceanu, măriri de pensii nesustenabile, irosirea banilor din privatizarea BCR. Acum PNL și PSD nu pot da vina pe trecut, pentru că au fost tot ei și nici nu au fost percepuți ca reformiști.
Nici PSD nici PNL nu au avut vreodată imaginea ”reformiștilor”. PSD-ul de tip Dragnea a existat până acum 3 ani, iar liberalii au avut și ei de suferit de-a lungul timpului din cauza conducerii de tip Tăriceanu sau Crin Antonescu.
O ultimă diferență enormă care aduce efecte majore vine din abordarea politică a crizei. Faptul că Traian Băsescu și PDL și-au asumat tăierea salariilor bugetarilor a părut pentru mulți o măsură în care chiar statul își asumă sacrificiul măsurilor. Nu era totul lăsat pe umerii privaților. Mesajul de atunci cu ”statul obez” în cârca privatului a contribuit la crearea imaginii că statul își asumă și el să poarte povara greutății crizei.
Într-adevăr, după anunțul măsurilor și PDL și fostul președinte și-au înjumătățit procentele.
Acum sunt două partide mari aflate la putere care formează o Coaliție și mai e un pic până la anul când vor fi alegeri. În 2009, era un ciclu electoral la început și era o Coaliție dintr-un partid mare și două partide mai mici, UNPR și UDMR. Atunci exista speranța ca USL va veni la putere și va schimba lucrurile.
Acum, pentru marea majoritate a celor care vor trebui să ducă greul crizei, nu există o opțiune cu adevărat validă. AUR va primi voturi din ”răzbunare” din frustrare, nu neapărat că reprezintă o salvare, că au un program economic și soluții valide, dar le va primi. USR va lua și el, dar nu mai reprezintă o opțiune nici măcar pentru electoratul care i-a votat acum 4 ani.
Diferențele dintre 2009 și 2023 sunt enorme, este greu pentru actuala Coaliție să gestioneze această criză și vor avea pierderi majore. Pot să afirm că vor avea pierderi mai mari decât a avut PDL-ul la acea vreme.
Niciun partid nu va rămâne nici măcar cu scorul actual. Este clar că PNL va pierde cel mai mult pentru că toate măsurile afectează în special electoratul cu profil liberal, dar nici PSD nu va avea cum să rămână în scorul său. Dar cel mai rău lucru nu se va întâmpla acum, ci anul viitor când AUR va putea obține locul unu.
7 comentarii