Hrituc.ro

Călin Popescu Tăriceanu a făcut în ultima vreme un joc dublu. Pe de o parte s-a opus PSD-ului pe două teme majore, suspendarea președintelui și introducerea unei ordonanțe de urgență privind amnistia și grațierea. Pe de altă parte și-a respectat parteneriatul cu social democrații, jucând corect cu aliații săi politici, fiind în unele momente chiar vârf de lance în exprimarea unor mesaje, în special pe zona justiției.

Analizând toate aceste lucruri, până la urmă, putem spune că Tăriceanu nu i-a livrat lui Dragnea exact ce acesta așteaptă cel mai mult, amnistia și grațierea, proiect ce ar putea duce chiar la salvarea președintelui PSD.

Tăriceanu a reușit să se poziționeze constant în zona luptei împotriva abuzurilor DNA. De câțiva ani, a avut aceleași mesaje pe această temă și pentru unii pare că este personajul ”moderat și rațional”, când vorbim despre poziționările politicienilor pe acest subiect. Pare că nu este nici atât de aprig precum PSD-ul când vine vorba de lupt anticorupție, dar nu este nici un fan înfocat așa cum este, de pildă, USR. A încercat să fie undeva la mijloc și de aceea are și o priză foarte mare în rândul liberalilor, care după perioada USL, după ani de zile când aveau zi de zi mesaje anti-DNA, au internalizat atât de mult aceste mesaje și nu agreează linia actuala a conducerii partidului.

Fostul premier știe că partidul său nu poate crește foarte mult. Are însă avantajul că poate fi un partid ”balama” care, la un moment dat, poate înclina balanța și poate hotărî cine guvernează România. Zona pe care poate crește ALDE este zona electoratului tradițional liberal, dar care nu este atât de mare. Partidul condus de Tăriceanu poate trece pragul, poate lua între 5 și 10 procente, dar trebuie să facă un joc extrem de greu. Trebuie să fie la guvernare, pentru a avea acces la resurse dar, în același timp, trebuie să încerce să se dezlipească de derapajele PSD, astfel încât să nu deconteze și pasivul negativ, care vine pe cale de consecință.

PSD-iștii au încercat să îi ofere o candidatură ipotetică la președinția României, pentru a-l ține cât mai aproape și pentru a îi da o garanție, în speranța că va juca până la capăt în această alianță și va livra ce vrea cel mai mult Dragnea, amnistia și grațierea.

Iată că în aceste zile, Dragnea forțează lucrurile. Pe surse deja se vorbește de înlocuirea lui Tudorel Toader care nu dorește să promoveze OUG-ul privind amnistia și grațierea. Dacă Tăriceanu cedează și Toader este înlocuit, probabil PSD va aduce un ministru care va promova imediat ordonanța dorită.

Așadar, în aceste momente Tăriceanu are de făcut o alegere grea. Practic, el are 3 scenarii pe care poate merge:

1. Se opune decapitării lui Tudorel. Acesta rămâne în funcție. OUG nu este promovată. După declarațiile pe care le-a dat în ultima vreme, prin care a spus că postul Ministrului Justiției este al PSD, acest scenariu pare destul de puțin probabil.
2. Acceptă schimbarea lui Tudorel. Acceptă o OUG privind grațierea și amnistia. S-ar putea ca, în acel moment, Tăriceanu să meargă pe varianta unei aprobări tacite. ALDE nu comunică pe subiect. Inițiatorul, Ministrul Justiției, nu va mai fi omul lui Tăriceanu, ceea ce poate duce la un calcul de genul, PSD încasează cel mai mult, ALDE nu e în joc, ALDE s-a opus cât timp a avut postul de ministru al Justiției.
3. Riscă o ieșire de la Guvernare, își retrage miniștrii, ceea ce ar însemna schimbarea actualei configurații și poate duce la o cădere a Guvernului Dăncilă.

Toate aceste scenarii depind însă de câteva lucruri importante.

• Pe câți parlamentari mizează Tăriceanu? Este sigur că aceștia nu vor pleca imediat la PSD și el nu va rămâne cu o forță mult prea mică?
• Pot fi deschise canale cu forțele de opoziție, astfel încât, în cazul în care Guvernul Dăncilă cade, ALDE să primească cel puțin același număr de posturi câte are acum în această alianță?

Își dorește Tăriceanu un proiect nou, care înseamnă efort suplimentar, resurse noi aruncate în joc sau preferă siguranța pe care o are acum? Știind faptul că fostul premier e un tip de-a dreptul comod, am putea crede că mai fezabilă este varianta a doua.